[stări şi note ieftine] 6
marţi, februarie 14, 2012 | Dan V.:: Un entuziast neostoit e un etern nefericit. Asta chiar dacă, în mod paradoxal, entuziasmul e unul dintre soiurile nobile de fericiri.
:: Undeva pe holurile liceului George Coşbuc e expusă o pancartă pe care scrie colorat frumos Adolescenţa e-o frânghie de aur legând nadirul şi zenitul. Cumva, intuiesc că generaţia Justin Bieber este de altă părere.
:: Din notiţele pe care le găsesc uneori dimineaţa, în drafts, pe telefon: curăţăm pohuţele.
:: Într-una din seri, pe când mă îndreptam spre casă cu ultimul 3. Un cuplu tânăr în faţa mea. Se sărutau copios între staţii, lăfăindu-se pe scaune, de parcă erau în concediu; ca mai apoi, la opririle în staţii - Snagov, Herculane, Borsec etc. - să tresară , parcă electrocutaţi, să caşte ochii ca nişte manguste în alertă, uitându-se când în faţă, când în spate, în lateral, cu gâturile rotindu-se ca nişte periscoape nevrotice, spre a gini un posibil controlor (evident, nu aveau bilete). Mi-au făcut ziua.
:: În ultima vreme, am păţit, nu de puţine ori, după ce ies de la duş, să constat că nu mi-am şters urechea dreaptă.
:: În ultimul concert al trupei sale la Cluj, George Gadei îşi încheia discursul cu o mână de cuvinte ce mi-au dezordonat şirul gândurilor multă vreme după: Să devenim din amabili conducători de sine. (În altă dezordine de idei, ce dor îmi poate fi de un concert Travka!)
:: Undeva pe holurile liceului George Coşbuc e expusă o pancartă pe care scrie colorat frumos Adolescenţa e-o frânghie de aur legând nadirul şi zenitul. Cumva, intuiesc că generaţia Justin Bieber este de altă părere.
:: Din notiţele pe care le găsesc uneori dimineaţa, în drafts, pe telefon: curăţăm pohuţele.
:: Într-una din seri, pe când mă îndreptam spre casă cu ultimul 3. Un cuplu tânăr în faţa mea. Se sărutau copios între staţii, lăfăindu-se pe scaune, de parcă erau în concediu; ca mai apoi, la opririle în staţii - Snagov, Herculane, Borsec etc. - să tresară , parcă electrocutaţi, să caşte ochii ca nişte manguste în alertă, uitându-se când în faţă, când în spate, în lateral, cu gâturile rotindu-se ca nişte periscoape nevrotice, spre a gini un posibil controlor (evident, nu aveau bilete). Mi-au făcut ziua.
:: În ultima vreme, am păţit, nu de puţine ori, după ce ies de la duş, să constat că nu mi-am şters urechea dreaptă.
:: În ultimul concert al trupei sale la Cluj, George Gadei îşi încheia discursul cu o mână de cuvinte ce mi-au dezordonat şirul gândurilor multă vreme după: Să devenim din amabili conducători de sine. (În altă dezordine de idei, ce dor îmi poate fi de un concert Travka!)
:: Citind Imperiul semnelor, a lui Barthes (carte fină rău, apropo, în care autorul schiţează o seamă de minunări vizavi de un tărâm apropiat de convingerile şi fantasmele sale – arhipelagul nipon), mi-am dat seama că diferenţa dintre Japonia şi România e ca cea dintre un haiku şi o epigramă de la Radio Vacanţa.
:: O bucată din mărul cunoaşterii mi-a rămas în gât. Păţesc uneori să mai tuşesc seara, după ce mă bag în pat, pe când rulez sub pleoape ce trăsnăi am mai făcut peste zi.
:: Într-o dimineaţă, într-unul din părculeţele pentru copii găvozdite între blocurile din Gheorgheni, trei unguri aghesmuiţi bine, bine de tot ascultau o liturghie ortodoxă la un radio chinezesc.
:: La mall. Intru cu lehamite la baie, sus, la food court. Chiar după ce trec de chiuvete, un tip pe cât de supergrăbit, pe atât de supergras mă depăşeşte îmbrâncindu-mă, ca mai apoi mai să nu spargă uşa uneia dintre toalete. Între timp, eu, dezechilibrat, cât pe ce să mă lovesc de un pişoar deasupra căruia era lipit un poster-reclamă la o florărie şi pe care scria Ţi-e dor de ea? Eu ce să înţeleg din toate acestea?
:: Îmi doresc o lopată.
:: O bucată din mărul cunoaşterii mi-a rămas în gât. Păţesc uneori să mai tuşesc seara, după ce mă bag în pat, pe când rulez sub pleoape ce trăsnăi am mai făcut peste zi.
:: Într-o dimineaţă, într-unul din părculeţele pentru copii găvozdite între blocurile din Gheorgheni, trei unguri aghesmuiţi bine, bine de tot ascultau o liturghie ortodoxă la un radio chinezesc.
:: La mall. Intru cu lehamite la baie, sus, la food court. Chiar după ce trec de chiuvete, un tip pe cât de supergrăbit, pe atât de supergras mă depăşeşte îmbrâncindu-mă, ca mai apoi mai să nu spargă uşa uneia dintre toalete. Între timp, eu, dezechilibrat, cât pe ce să mă lovesc de un pişoar deasupra căruia era lipit un poster-reclamă la o florărie şi pe care scria Ţi-e dor de ea? Eu ce să înţeleg din toate acestea?
:: Îmi doresc o lopată.
Etichete: 2 puncte, 2 puncte paranteză rotundă, linii punctate, puncte de suspensie
»
