['neaţa, gustar!]
Un iulie mai întortocheat decât un opus semnat M. Night Shyamalan şi epic precum un James Cameron. Rareori am apucat să respir. Uneori (pe când aveam 50 de grade în balcon) la propriu! Hmmm... serile nu întâlneam nici măcar o bere pe care să nu o dau rapid pe gât cu poftă, ca apoi să adorm buştean în miezul unei discuţii (Adi ştie prea bine...). Punctul culminant + de declic a fost chiar săptămâna ce tocmai s-a încheiat, odată cu primul eveniment [easy like joi morning], ce a marcat o trecere sănătoasă din iluzia online-ului spre un evantai larg de posibilităţi frumoase pe care offline-ul le oferă - concertul Lights Out! din Cărtureşti. A fost bine, a fost tare, tare bine, am avut acea emoţie a tânărului abia publicat, am fost high în timpul evenimentului şi muhuhult timp după.
O bună prietenă a aterizat mai târziu la concert şi nu a reuşit să coboare la demisol, în ceainărie, aşa că a urmărit concertul printre scările metalice. Îmi spunea într-un mesaj că m-a văzut spre final şi că păream foarte încântat, [...] I was beaming with pride. Şi zău de nu era aşa. Ca să (răs)citez din cea mai frumoasă carte pe care am citit-o de la The Curious Incident of the Dog in the Night-Time a lui Mark Haddon încoace - Eureka Street, de Robert McLiam Wilson, pe care am să o mai pomenesc o vreme pe aici (sărumâna, Mirela!) -, I felt dignified, I felt worthy, I felt like the nineteen thirties. A fost un concert prietenos/lăptos/luminos în proporţii ideale, exact cum îl desenasem cu prietenul Sîncrăian (unul dintre chitarişti) cu muhuhulte nopţi în urmă... dacă nu chiar mai frumos!
Toate se potriviseră perfect, de la melanjul fin, discret al instrumentelor la vocea răscolitor-pătimaşă a lui Teo, de la limonadele 2.0 la soarele afabil, apunând peste lacul din Gheorgheni - o joie caldă, ideală. După cum bine observa Medeşan pe blogul Indiescouts, nici o zi din săptămâna asta n-a fost la fel de însorită ca joia din Cărtureşti... Ca să nu mai spun de noaptea încheiată târziu în librărie, printre cărţi mute, cu aproape toate luminile stinse, cu Oana şi cu Sîncrăian punând de un jam intim şi hipnotic.
Astfel, să nu te mire că pornesc pe drumul acestui august împingând două roabe de entuziasm risipitor triplu-rafinat. Mă uit peste agenda mea de pe luna aceasta şi râd pe sub mustaţă: în jumătate de oră va trebui să hotărăsc o chestiune (probabil) esenţială pentru viaţa mea pe termen scurt şi mediu, în câteva zile o să fiu la Constanţa, apoi o să ajung pe la Bucureşti, ca apoi să vină Summer Well-ul, Peninsula şi, printre, sper eu, încă o joie de genul celei de pe 28 iulie. Va fi nevoie, deci, de un pachet atent alcătuit de suplimente alimentare, care să vitaminizeze şi să răcorească sufletul. Îl găseşti la download AICI. Cu dedicaţie specială pentru Mădălina, pentru cea mai bună cacauă, poate chiar mai 2.0 decât limonada mea.
O bună prietenă a aterizat mai târziu la concert şi nu a reuşit să coboare la demisol, în ceainărie, aşa că a urmărit concertul printre scările metalice. Îmi spunea într-un mesaj că m-a văzut spre final şi că păream foarte încântat, [...] I was beaming with pride. Şi zău de nu era aşa. Ca să (răs)citez din cea mai frumoasă carte pe care am citit-o de la The Curious Incident of the Dog in the Night-Time a lui Mark Haddon încoace - Eureka Street, de Robert McLiam Wilson, pe care am să o mai pomenesc o vreme pe aici (sărumâna, Mirela!) -, I felt dignified, I felt worthy, I felt like the nineteen thirties. A fost un concert prietenos/lăptos/luminos în proporţii ideale, exact cum îl desenasem cu prietenul Sîncrăian (unul dintre chitarişti) cu muhuhulte nopţi în urmă... dacă nu chiar mai frumos!
Toate se potriviseră perfect, de la melanjul fin, discret al instrumentelor la vocea răscolitor-pătimaşă a lui Teo, de la limonadele 2.0 la soarele afabil, apunând peste lacul din Gheorgheni - o joie caldă, ideală. După cum bine observa Medeşan pe blogul Indiescouts, nici o zi din săptămâna asta n-a fost la fel de însorită ca joia din Cărtureşti... Ca să nu mai spun de noaptea încheiată târziu în librărie, printre cărţi mute, cu aproape toate luminile stinse, cu Oana şi cu Sîncrăian punând de un jam intim şi hipnotic.
Astfel, să nu te mire că pornesc pe drumul acestui august împingând două roabe de entuziasm risipitor triplu-rafinat. Mă uit peste agenda mea de pe luna aceasta şi râd pe sub mustaţă: în jumătate de oră va trebui să hotărăsc o chestiune (probabil) esenţială pentru viaţa mea pe termen scurt şi mediu, în câteva zile o să fiu la Constanţa, apoi o să ajung pe la Bucureşti, ca apoi să vină Summer Well-ul, Peninsula şi, printre, sper eu, încă o joie de genul celei de pe 28 iulie. Va fi nevoie, deci, de un pachet atent alcătuit de suplimente alimentare, care să vitaminizeze şi să răcorească sufletul. Îl găseşti la download AICI. Cu dedicaţie specială pentru Mădălina, pentru cea mai bună cacauă, poate chiar mai 2.0 decât limonada mea.
*Sugestie de servire: în Winamp, cu crossfade de 7 secunde.
[easy like joi morning] recomandă consumul (i)responsabil de muzică
[easy like joi morning] recomandă consumul (i)responsabil de muzică
Etichete: punct cu punct
3 august 2011, 19:11
hey dan , felicitari !! la urmatorul trebuie sa ajung si eu :p
3 august 2011, 21:48
Hehe, sărumâna!
Păi fă bine. O să ai loc în primul rând! :D
4 august 2011, 17:51
uhh , merci . o sa-i fac poze unui danut fericit atunci :p
31 august 2011, 23:17
Cacaua servita exclusiv in oh-so-vintage cinema Dacia. Perfect racoritor (!) pentru o vara oh-so-Dan. @-)