[piesa de joi #78]
Morning Parade e genul de trupă efervescentă care citează Elbow, Biffy Clyro şi LCD Soundsystem ca surse de inspiraţie şi care şi-ar semna contractul cu o casă mare de discuri pe acoperişul unui bloc. Chestie pe care au făcut-o! Cu Parlophone! Adică EMI! Şi Coldplay şi Interpol şi Gorillaz şi The Verve! Judecând după obsesiile mele stereo din ultima vreme, puteam să scriu astăzi despre The Horrors şi al lor onir-planor pe nume Skying; ori despre supercoiosul Velociraptor!, al celor de la Kasabian; ori despre electrozglobiul Pala, de la Friendly Fires. Dar am ales piesa mea preferată de mers cu bicicleta (în speţă dimineaţa) - Carousel. Acuma, fără îndoială că nu e bine să pedalezi ca un maniac prin traficul clujean, cu muzica duduind în căşti. Şi fără îndoială că astăzi e luni, iar nu joi. Însă aşa e viaţa (partea frumoasă), făcută din nevinovate derapaje, naive accese poppy, mici imperfecţiuni, ocazionale pedalări nebuneşti cu mâinile-n buzunar. Şi cam aşa e şi piesa - goneşte vioi în căşti şi pulsează necontenit precum sângele în obraji după o plimbare matinală în octombrie.
BONUS: Cei cinci britanici tocmai ce au scos un EP pe iTunes, intitulat Us & Ourselves. Urmează albumul de debut (de pe care Carousel face parte), cât de curând.
Etichete: sol
