Într-una din aceste zile mi-am dat seama că [joi] împlineşte azi 5 ani de la prima postare. 5 ani. Fuck! Cât o copilărie... Mă frec buimac la ceafă, poate mai buimac decât atunci, în noaptea aia de vineri 10, 2006 (2006, la dracu', 2006!) şi râd copios de inepţiile şi naivităţile de la începuturi, ca apoi să trag câte un zâmbet în sinea mea, ca de tânăr ce tocmai a primit semnale că tânăra de care s-a îndrăgostit iremediabil l-ar putea plăcea înapoi, când realizez că toate muzicile şi ideile astea senine, precum le marketez uneori (deşi nu îmi place cum sună termenul), s-au mutat treptat în offline, când mă gândesc cum dintr-o simplă denumire dată cel mai probabil la plesneală a evoluat natural, deloc forţat o întreagă filosofie (easy like) joi morningy care nu numai că mă însoţeşte în tot ce fac, ci a ajuns să mă definească într-o mare măsură. 5 ani... Mult. Al naibii de mult. Dar toată nebunia asta nu-mi dă decât speranţe de (şi mai) bine.

Această dimineaţă nu putea trece, deci, fără un (electro)mixtape*, bucată ruptă cu poftă din acest noiembrie luminos. Un 5+1 încropit în grabă, în amintirea (ca de obicei, a) unor drumuri nebătute.

Rămâi prin preajmă. Se vor mai întâmpla mu(huhu)lte lucruri frumoase pe aici.